Saptamina trecuta, Victor Ieronim Stoichita, de 15 ani profesor de istoria artei la Fribourg (Elvetia), a sustinut un ciclu de conferinte la NEC pe tema istoriei carnii, aspecte ale reprezentarii in pictura a carnii sfintilor. Joi, 22 februarie, i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti. Are o contributie importanta la dezvoltarea istoriografiei artistice contemporane. Este un interlocutor incintator, care poate sa tina cu rasuflarea intretaiata o sala intreaga. Este o placere sa-l asculti, in conferinte, pe Victor Ieronim Stoichita. Interviul nostru a fost realizat in singura seara cind nu avea prezentare la NEC.
Vreau sa incep acest dialog facindu-va o placere. Ma refer la capitolul Un idiot in Elvetia. Ipostaze ale imaginii la Dostoievski din cartea dvs. Efectul lui Don Quijote. Acolo, in acel capitol, comentati imaginea unui Cristos mort, din tabloul lui Holbein. De ce v-ati oprit la acea imagine si la acel Crist mort?
E o imagine foarte impresionanta, care l-a impresionat si pe Dostoievski, un muritor de rind. Prilejul comentarii acelui tablou a intervenit in momentul in care m-am stabilit in Elvetia si am avut un raport direct cu acest tablou, care este expus la muzeul din Basel. Mi-a pus foarte multe intrebari. De obicei, asa se intimpla chiar si pentru un istoric de arta care si-a facut din comentariul de imagine o profesie: intii vine socul emotional, vin intrebarile si, dupa aceea, incearca o descifrare si, daca ajunge la o interpretare buna, o publica.
- Slabiciunea trupeasca si puterea credintei
Ce intrebari ati avut in fata tabloului lui Holbein, infatisindu-l pe Cristos mort?
In primul rind este imaginea unui Cristos aparent definitiv mort. E vorba de o imagine a unui cadavru, care iti ia orice speranta in reinviere. Credinta crestina este, i
