- Dorinta de a fi vazuti
20.000 de km strabatuti vreme de sase luni (cu trenul, autocarul, microbuzul, autoturismul), vreo 70 de spectacole in 16 orase ale patriei noastre, in alte unitati de masura, vreo cinci zile de reprezentatii teatrale non-stop, plus 14 productii radiofonice, adica inca o zi, de auditie teatrala, totul multiplicat cu cinci, citi componenti a avut juriul, asa ar putea fi cuantificata jurizarea UNITER pentru Galele 2007.
A fost ocazia de a vedea productii remarcabile, de a (re)intilni artisti de top, dar si amaraciunea de a urmari spectacole nereusite, proaste, creatori mai putin in forma. Ceea ce ii uneste pe toti, dincolo de sperante, clasamente, dezamagiri, umori si reprosuri, este dorinta de a fi vazuti. Unii, din orgoliu; altii, cu credinta ca au realizat lucruri de calitate; citiva, din vointa de a-si masura fortele creatoare.
- La marginea Europei
De la Iasi, unde locuiesc eu, in orice directie o apuci, tot e departe. Dezavantajul celui mai estic oras al Europei! Distantele nu sint uriase, buba o constituie mijloacele de transport. Ajungi mai rapid la Viena decit la Timisoara.
Dupa kilometrajul parcurs cu SNCFR-ul, as fi meritat un discount pentru fidelitate. Le-as fi de folos si in postura de consultant de specialitate. Practic, dupa fiecare calatorie, identificam hibe organizatorice: de ce pe ruta Iasi-Timisoara, cea mai lunga din tara, nu exista vagon de dormit? De ce cusetele (cabinutele alea cu sase paturi, ca-ntr-o conserva cu sardine) sint mixte? O data m-am nimerit cu un domn, respectabil, care-si tot cerea scuze in numele SNCFR-ului. Controlorului de bilete, in schimb, nu i s-a parut nimic nefiresc. Ba, ca sa ma convinga, imi arata ca si alaturi isi vor petrece noaptea impreuna tot un domn si o doamna. Faptul ca cei doi erau sot si sotie nu avea relevanta! De ce la „sageata albastra“ nu sint
