Inscaunarea lui Vanghelie ca sef al PSD Bucuresti este inca un episod glorios in istoria celei mai jalnice filiale a partidului. Evenimentul era previzibil; dupa plecarea lui DIP la PC si demisia lui Oprescu, doar Vanghelie a mai ramas disponibil, asa ca alegerea sa este considerata normala.
Doar la un anumit nivel, caci daca luam putina distanta de istoria filialei si vedem cine este chemat sa conduca social-democratia bucuresteana, ni se zbarleste parul in cap. In ce hal poate sa ajunga o organizatie de partid daca isi leaga viitorul de unul ca Vanghelie? Si in filialele comunale de partid sunt alesi in frunte de obicei un profesor sau doctor de prin comuna. Nu pentru ca ar fi vreun geniu politic, dar macar sa articuleze ca lumea subiectele de pe ordinea de zi a sedintei tinute la crasma.
Stupefiant nu este personajul Vanghelie, ci partidul care a permis ascensiunea acestui om. Mai ales ca, pentru multi, doar primarul de la 5 poate sa se bata cu Alianta in fieful acesteia din Bucuresti. Cateodata, PSD lasa impresia ca nu este condus de oameni zdraveni la cap. Altfel nu se poate explica cum Vanghelie a fost singurul candidat din istoria campaniilor electorale de pe la noi care a luat lectii de alfabetizare pentru a seduce electoratul.
Poate mai tineti minte episodul grotesc in care tutorele Oprescu il lauda pe Marean pentru progresele facute de acesta pe drumul gandirii logice si al alfabetizarii. Liderii PSD trebuie sa fi fost scrantiti tare la cap sa puna ditamai senatorul sa-l invete pe candidatul pentru primaria unei capitale europene sublima si obscura arta a acordului intre subiect si predicat.
Mass-media s-a concentrat prea mult pe stupidioteniile debitate de Vanghelie. In fond, acesta este doar un om simplu, care nu are carte, dar si-a facut si el un rost (pe ce cai, e alta poveste). Vanghelie este un ins normal, lucru care nu se poat
