Academicieni, profesori universitari din tara si strainatate, oameni de cultura si simpli craioveni au vizitat casa omului de cultura Marin Sorescu, din satul Bulzesti. La aproximativ 30 de kilometri de Craiova, in satul Bulzesti, te intâmpina parca alta lume. De o parte si de alta a unui drum ingust se intind case saracacioase, multe dintre ele nelocuite si ajunse in paragina... Casa batrâneasca in care s-a nascut scriitorul nu mai exista, ci doar locul acesteia, in zona intitulata „Gura Racului“. Cu totul aparte fata de majoritatea caselor din satucul Bulzesti este insa imobilul in care a trait omul de cultura Marin Sorescu. Intr-o curte cu livada si foarte multi salcâmi, cu o fântâna imbatrânita de vreme, cu gospodaria oarecum asezata in panta, se afla locuinta in care isi gasea de multe ori linistea si inspiratia Marin Sorescu. Când intri in casa, de o parte si de alta a camerei se afla amenajata biblioteca, pe care insa poetul nu a apucat sa o umple. La etaj sunt dormitoarele si biroul in care poetul avea masina de scris „Hermes“, dar si tablourile pe care le-a pictat si de care foarte putina lume stie, o palarie si câteva camasi atârnate intr-un cuier. „Azi incepu sa bata vântul si nu stiu ce s-ar face gugustiucii, pentru ca nu stiu ce voi face eu...“, sunt ultimele cuvinte pe care, parca prevestind ca va muri, Marin Sorescu a apucat sa le scrie. Pe paturi si pe podea sunt asezate covoare lucrate la razboi, iar in una dintre camere televizorul „Electronica“. De pe terasa locuintei se vad in departare imprejurimile Bulzestiului si padurile de salcâm... „Marin era foarte apropiat de carte“ La câteva case departare de locuinta lui Marin Sorescu sunt stabiliti cei doi frati mai mari ai scriitorului, Marioara si Nicolae Sorescu, si câteva rude mai indepartate. Vorbesc cu emotie despre fratele lor, povestesc momente inedite traite de ei in copilarie, cu toate greuta