Se pare ca viata muzicala vrea cu orice pret sa ne solicite permanent, in cele mai diverse moduri, fara a ne lasa o clipa de ragaz, ceea ce de fapt este foarte bine, semn ca… se intimpla „ceva“ in fiecare zi. Spre exemplu, sub cupola Ateneului au evoluat doi excelenti pianisti timisoreni – Manuela Iana Mihailescu si Dragos Mihailescu – un duo absolut remarcabil, pe care publicul bucurestean l-a descoperit cu incintare in urma cu citiva ani, cucerind prin perfecta coordonare, prin supletea discursului muzical, prin frumusetea si bucuria cu care cinta fie la patru miini, fie la doua piane. De aceasta data, au propus un program Mozart, incluzind Sonatele in fa major si do major, Andante cu variatiuni in sol major, Fantezia in fa minor, interpretate cu finete si stiinta stilistica la patru miini, tuseul rotund si cald, perlajul si jocul coloristic pe claviatura atenuind in mare masura dezavantajul… pianelor dezacordate (sau… neacordate?) – aspect inadmisibil pe scena Ateneului dar… teribil de real. Am remarcat acest „incident“ si in Sonata pentru doua piane in re major, in care totusi ne-am bucurat sa regasim stralucirea si farmecul dantelei mozartiene, constructia si acuratetea tehnica impecabila, dialogul spumos si inteligent pe clape.

Un duo redutabil aplaudat, de altfel, si peste hotare (Germania, Austria, Spania, Suedia), abordind un repertoriu extrem de vast, de la Bach la compozitori de secol XX, indragostit insa de creatia romantica, o dovada elocventa fiind si CD-ul realizat in 1998 la Videotone, incluzind opusuri de Schubert si Brahms; dar recentul disc propune o tematica de o diversitate aparte, alaturind dansuri inspirate din saloanele de epoca (regasite in Scenele de bal de Schumann) sau din folclorul european (de la Dansurile ungare 1-5-6 de Brahms, la cele Trei dansuri slave de Dvorak sau la Dansurile norvegiene de Grieg, pentru a oferi in fin