Nevoia de restructurare guvernamentala a fost clamata de-a lungul timpului de toate guvernarile care s-au succedat la putere, sufocate de birocratie si de numarul mult prea mare de functionari specializati indeosebi pe caratul hartiilor dintr-un birou in altul.
Rezultatul "reformelor”a fost, invariabil, acelasi : infiintarea de noi agentii, secretariate, compartimente, oficii, birouri, departamente, autoritati, directii sau institute, care mai de care mai exotice, majoritatea absolut inutile sau complet anonime. Guvernantii ne-ar spune ca Romania democrata are 15 ministere, o cifra rezonabila pentru Uniunea Europeana.
Suntem insa curiosi daca aceeasi guvernanti au habar cate sute de agentii si institutii au in subordine.
In spatele celor 15 ministere se ingramadesc, nestiute nici macar de sefii care le conduc, zeci de organisme bugetare, jumatate dintre ele calcandu-se in picioare pe exact aceleasi atributii pe care le are cealalta jumatate.
Pentru bietul contribuabil, nu are sens sa insiram cearsaful acestor institutii; ii precizam, in treacat, ca numai Cancelaria primului ministru are in subordine 21 de departamente, compartimente si directii. Destul de haioasa in acest context este coexistenta Sefului Cancelariei primului ministru cu ceva numit Cabinetul Sefului Cancelariei primului ministru.
Adaugam Secretariatul General al Guvernului, plus alte doua departamente si trei aparate de coordonare. Pe langa acestea, alte 27 de institutii se afla in subordinea Guvernului, ocupandu-se cam de aceleasi chestii. Un calcul sumar arata 54 de aparate de stat care graviteaza in jurul Guvernului.
Si cum fiecare institutie are macar 20 de angajati, fara directori si presedinti, rezulta ca peste 1000 de oameni se duc tantosi la serviciu in fiec
