Volumul, subintitulat "joc strabun - despre sinistri si... sinistrati moderni" este expresia unui patriotism patetic si ludic, exuberant si amatoristic.
In volumul Glasul din... urma (Timisoara, Ed. Zamolsara, 2006), Ioan Craciun Petrisan amesteca tot felul de informatii, reflectii si fantezii referitoare la soarta poporului roman. Volumul, subintitulat "joc strabun - despre sinistri si... sinistrati moderni - pseudoroman psihologico-istoric etc." - este expresia unui patriotism patetic si ludic, exuberant si amatoristic care te poate face sa rosesti daca iti iubesti cu adevarat tara. Intregul montaj poate fi considerat un circ al iubirii de patrie.
In prefata, autorul explica emfatic cum anume si-a construit cartea: "Carador - personajul principal - intra in 'istorie' ca ranit al Revolutiei, ca simbol (student - soldat) al unei tinerimi care cauta ceva altfel, altcum... Isi pierde memoria (...), i se dezvolta lumea dinafara simturilor pamantesti, lumea strabuna: din subconstient, ancestral, gena, matrice etc."
Avand aceasta justificare teoretica, Ioan Craciun Petrisan isi trimite personajul in diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupa, bineinteles, epoca dacilor, in care Carador, deghizat caraghios in dac, patrunde impreuna cu iubita lui, Silvana:
"Silvana (Ana Padurii) intra in basag (coliba, n.n.) cu pasi tremuratori: Carador o insotea tragic si transpus, ca un dac, in blana mitoasa oferita de un pacurar in schimbul a doua paini, o sticla de Diana, de un sfert de litru si a doua saptamani de lucru la strunga din Rupsor; aburcasera pe Vladeasa si Cucurbata; se ostoisera in vaile Botesei si aici gasira un loc de aciui".
Medicii psihiatri care il trateaza pe Carador recurg, printre altele, la metoda asezarii pacientului la masa de scris pentru a-si consemna amintirile din copilarie sau orice altceva ii trece
