Cînd am auzit prima oară de Andrei Kurkov - în urmă cu trei-patru ani -, l-am bănuit scriitor rus emigrat în Marea Britanie. Se vorbea superlativ despre el, într-o emisiune radiofonică BBC, anunţîndu-se - ca un mare eveniment - dramatizarea (pentru radio!) a romanului său de succes, Death and the Penguin/Moartea şi pinguinul (într-o traducere literală), din 1999. Surpriza era determinată şi de faptul că - spunea comentatorul entuziasmat - Kurkov urma să interpreteze el însuşi, în piesa radiofonică, un personaj din text (pe Lioşa - am reţinut exact numele, deşi, pe atunci, încă nu citisem cartea). Presupunerea mea nu fusese însă decît parţial adevărată. Scriitorul trăieşte doar o parte din an în Anglia (predă, la Cambridge, literatură rusă, timp de un semestru!), pe cealaltă preferînd să şi-o petreacă în locurile natale. Aceste "locuri" nu sînt ruseşti, aşa cum bănuisem eu iniţial, ci ucrainene, Kurkov fiind născut, crescut şi format la Kiev. Totuşi, identitatea culturală rusească prevalează în cazul său. Rusa reprezintă, pentru autor, limba maternă, iar mama sa are descendenţă rusească. Asemenea celor doi precursori importanţi ai săi (a căror influenţă stilistică e recunoscută, de altfel, de majoritatea exegeţilor lui Kurkov), Gogol şi Bulgakov (şi ei scriitori ucraineni aparţinători de literatura rusă), actualul profesor de la Cambridge experimentează un complex identitar. Se identifică, după propriile observaţii, din diverse interviuri, cu universul spiritual ucrainean (devenit, într-adevăr, axul tematic al romanelor sale), dar nu-şi poate exprima - estetic vorbind - trăirile decît în rusă (ori, după caz, în engleză, avînd în vedere că Andrei Kurkov este absolvent de institut sovietic de limbi străine). A învăţat ucraineana tardiv şi nu la nivel cult, pentru a o putea transforma în limba lui literară. Se pare că, din acest motiv, ucrainenii nu l-au iertat, consider