Cine consultă marile Istorii, enciclopedii sau lexicoane ale literaturii noastre se convinge de enorma strădanie şi dăruire depuse de autorii lor spre a pune la îndemâna cercetătorilor aceste instrumente indispensabile şi de mare preţ.

Ele se referă şi analizează lucrările tipărite şi elemente cunoscute din biografiile autorilor consemnaţi. Limite şi hotare fireşti comprimă accentele necontrolate, pentru a comunica doar valori stabile - cel puţin o bucată de vreme.

Uneori, însă, arhivele adăpostesc elemente necunoscute din existenţa autorilor analizaţi, elemente ce pot lămuri acţiuni la prima vedere inexplicabile sau greu de admis de către posteritate. E ceea ce am putut constata şi în cazul lui Cezar Petrescu, de pe urma căruia a rămas o arhivă extrem de sugestivă pentru activitatea sa publicistică, ca şi pentru epoca în care ea s-a desfăşurat.

Documentele ne descoperă, mai cu seamă, avatarurile existenţei sale în calitate de director al ziarelor România şi România Satelor. Sunt multe, dar ţinând seama, ca şi alte ori, de spaţiul fatalmente restrâns de care pot dispune, am să mă limitez la câteva mai semnificative renunţând, cel puţin pentru moment, la considerente, aprecieri sau supoziţii.

Apărut între 2 ianuarie 1938 şi 7 septembrie 1940, ziarul România, a fost, fără ca, evident, cititorii săi s-o bănuiască, subvenţionat de Ministerul de Interne, condus în cea mai mare parte a acestui răstimp de Armand Călinescu. Fără să conjecturez, dar, asupra raţiunilor care au determinat oficialităţile timpului să-i încredinţeze lui Cezar Petrescu conducerea acestui oficios, am să citez - dintr-un text olograf al acestuia - fără ultima filă sau precizări asupra datei exacte când a fost alcătuit sau a persoanei ori forului căruia îi era adresat.

Intitulat "Propaganda internă", el căuta, evident, să convingă despre utilitatea unui asemenea demers, c