Atunci cand se acorda premiile pentru film maghiar pe un an, se organizeaza si un festival in care se prezinta cam tot ce s-a produs in Ungaria in anul respectiv. Festivalul are loc la Budapesta, la fiecare inceput de an (sfarsit de ianuarie/inceput de februarie), pentru filmele realizate in anul precedent. Anul acesta a avut loc editia cu numarul 38 si, cantitativ, cinematografia maghiara a produs destul de mult anul trecut: 17 lungmetraje de fictiune, 40 de documentare, la care se adauga alte cateva zeci de coproductii (fictiune si documentar), plus scurtmetraje de fictiune si experimentale, plus filme studentesti, plus, plus, plus... Comparati cu cinematografia romana, in care se produc cam 10-15 filme de fictiune de lungmetraj pe an (incluzand coproductiile) si nu mai mult de 20-25 de documentare. 2006 s-a plasat, in Ungaria, sub semnul lui 1956. S-au implinit 50 de ani de la revolutia maghiara anticomunista, iar evenimentul a fost nu doar speculat din plin de lumea politica, ci si ca subiect de film si chiar de teatru. Cel putin 15 filme de fictiune si documentare au avut ca subiect (sau macar ca fundal principal) evenimentele din 1956. Calitativ, anul cinematografic maghiar 2006 a fost ceva mai prost decat altii anteriori, dar cateva filme cel putin interesante tot au existat printre proiectiile din iarna aceasta (cu iz de primavara) de la Budapesta. Poate cel mai asteptat film a fostÓpium - egy elmebeteg nö naplója/Opium - jurnalul unei nebune, de Szász János. Szász e un regizor nu foarte prolific, cunoscut mai ales printr-un excelent Woyzeck, din 1994, si prin ecranizarea, dupa un roman clasic maghiar, Baietii Witman (1997), in care Maia Morgenstern juca unul dintre rolurile principale. Opium e si el o ecranizare, dupa insemnarile unui psihiatru de pe la inceputul secolului XX - Brenner József. Szász e un maestru al explorarii abisurilor nebuniei - o demonstr