Dumitru Ţepeneag mi se pare a fi deopotrivă un important şi un mare scriitor român. Este un reper, un caz exemplar, pentru cursul necesar al literaturii române neenclavizate. El posedă trăsăturile concludente, rare, ale figurării în canonul estetic occidental, la care ar fi cazul să se raporteze cu mai multă fermitate şi canonul nostru naţional.

Aceste trăsături sunt recunoscute de unii, dar şi, încă, necunoscute, dacă nu chiar ignorate, de alţii.

Dumitru Ţepeneag (n. în 1937) a atins la 14 februarie pragul celui de-al şaptezecelea an al vieţii. E, după zodiac, un Vărsător. Mai atractivă rămâne zodia sa literară. Aceasta o împlineşte şi o ilustrează, dându-i adică strălucire, pe aceea astrologică. Un Vărsător, da, dar unul obligat să se desţăreze la Paris. De aceea omagiile meritate firesc nu se vor revărsa asupra sa?! S-a referit el însuşi la întoarcerea refulatului. Originalul scriitor bântuie inconştientul nostru literar şi istoric. E, totuşi, prea întins acest inconştient. Ce bine ar fi să-l mai micşorăm, cum cerea un personaj dostoievskian să se procedeze cu sufletul rus. Sau poate cu sufletul omenesc pur şi simplu. Nici un popor n-ar trebui să se lase prea mult timp stăpânit de inconştient. Cred că şi conştientul cultural, literar, istoric, românesc va ceda forţei spectrale a acestui scriitor, faptei sale umane şi creatoare. Motive pentru această credinţă există din plin. Ele ne stau, în fond, la îndemână.

Încerc aici doar să numesc câteva dintre atuurile sale estetice şi morale. Pentru condensarea spaţiului, mă opresc la numai 8 argumente aflate la baza modelului pe care îl reprezintă D. Ţepeneag. Să spun numaidecât că cifra 8 aş fi tentat să o contemplu nu doar dreaptă, dar şi culcată. Nu-i greu de ghicit ce sugerez, dar voi fi foarte clar. Cu alte cuvinte, găsesc că este adecvat să vorbim - deopotrivă fără glumă şi encomion - despre "inf