Dupa atatea referendumuri, suspendari, comisii parlamentare si readucerea in actualitate a uninominalului, Traian Basescu este in stare sa joace pe o singura carte, sa faca din nou pe placul electoratului si sa nu se mai spuna ca se joaca cu atributiile sale.
Cand se simte "hartuit", presedintele apeleaza la o "baie" de multime. Mi-am amintit de nu prea indepartata vizita la Iasi si Focsani (24 ianuarie), cand am avut un soc: la un moment dat pe scena au aparut... Mihail Kogalniceanu si Alexandru Cuza, cu inconfundabilele lor barbisoane.
Mi-am amintit atunci cum si-a inceput Ceausescu seria vizitelor prin tara, la cativa ani dupa ce a pus mana pe putere: organizarea unor vizite si spectacole-mamut. "Organele" se intreceau care sa-i prezinte tovarasului cat mai multe osanale. Am ramas atunci stupefiat cand am auzit "Io, Stefan cel Mare, raportez partidului"... si mi-am dat seama ca aveau sa urmeze vremuri grele.
Desi inregistram o crestere a festivismelor (uneori politicul acapareaza sarbatorile nationale), nu cred ca presedintele poate fi cuprins intr-un vartej al cultului personalitatii. Nu mai este posibil. Societatea democratica are mecanisme sa preintampine asa ceva. Pe oameni nu-i mai scoate nimeni la manifestatii.
Am legat insa ultimul periplu al presedintelui de o alta vizita fulminanta, cea de la Chisinau. Ne-a readus in memorie tema unirii.
La inceputul anilor ‘90 am publicat in "R.l." un talon - "Unirea, acum!" -, mai apoi ne-am deplasat la Iasi, cu zeci de saci plini cu taloane, unde urma sa aiba loc o sesiune comuna a parlamentarilor romani cu cei moldoveni. Demers ratat.
La vizita regelui - intampinat la Bucuresti de o jumatate de milion de oameni - ne imaginam ca pe dealurile de la Putna vor sosi mii de basarabeni dupa ce lansasem talonul "Veniti la Putna cu grabire!". N-au venit decat dou
