Nu ştiu dacă putem spune cu precizie la a câta carte se află, în momentul acesta, poetul Marius Ianuş. Şi iarăşi nu ştiu dacă ar avea prea mare însemnătate să alcătuim, metodic, liste ori categorii. A publicat în regim underground vreo două (una dintre ele pe hârtie de ziar, cealaltă chiar pe hârtie igienică), e o prezenţă mai mult decât vie pe site-urile pe care le administrează, îl întâlnim în volume separate (Manifest anarhist şi alte fracturi, Ursul din containăr, Hârtie igienică precedată de primele poezii) şi chiar - deja - în antologii de autor. Fără a fi cumva susceptibil de grafomanie, Marius Ianuş scrie abundent şi editează proteic. Este motivul pentru care orice privire serială asupra poeziei sale ar constitui o destul de serioasă eroare de lectură. Criteriul şirului, al succesiunii sau al severelor ierarhii valorice din aproape în aproape se invalidează imediat.

Dacă ţinem seama de vechea deprindere a cititorului de a-i da întotdeauna crezare lui Ianuş, atunci un volum cum e foarte recentul Ştrumfii afară din fabrică! ne va învăţa multe despre autorul său. Iar dacă adăugăm faptul că, scris aproape în întregime pe internet (aşadar nu numai pe un computer oarecare, ci pe un computer obişnuit să expună şi să medieze totodată), vom constata uşor că Marius Ianuş ne oferă exact ceea ce are de gând să ne ia înapoi. Mâna lui stângă ştie mereu ceea ce face / ce va face dreapta. Cu alte cuvinte, tranzitivitatea e, pentru autorul Ştrumfilor, vehiculul favorit, singurul care l-ar putea duce către el însuşi. De aceea ne putem hazarda un pic afirmând că - de la un capăt la altul - cartea aceasta este Ianuş. El este cel dintâi şi cel mai iubit dintre ştrumfi, tot el e fabrica de poezie şi de personalitate, el e Oblio şi el e Zveruţa, e Adi şi e Chiva. Şi mai cine? N-o să ghiciţi:

"Şi am aşteptat altceva./ Şi altceva a venit imediat./ Din divizia B, din subte