In anii regimului comunist, rascoala taranilor din 1907 reprezenta un subiect pentru care propagandistii Partidului au cheltuit multa cerneala si "spirit inventiv". Statul comunist s-a straduit sa pastreze "vie" memoria lui 1907 prin manifestari grandioase, editii de monede si ordine aniversare. Mitul rasculatilor "asupriti de jugul burghezo-mosierimii" s-a risipit, ca si cum n-ar fi fost, in neguroasa "democratie originala".
Daca altadata, orice muzeu din tara avea obligatoriu "ceva semnificativ" pentru ilustrarea luptei "taranesti", a descoperi care dintre muzeele din capitala tarii mai pastreaza azi, chiar si impachetate si uitate in depozite si arhive, "vestigiile" rascoalei din 1907 s-a dovedit o adevarata aventura. Dupa 1990, muzeele si-au "revizuit" atitudinea si si-au restructurat spatiile. Au scos de pe peretii si vitrinele salilor de arta contemporana "revolutia din 23 august 1944" si "au bagat" "revolutia din decembrie 1989"; au sters cu buretele peste "lupta de clasa" si "suferintele poporului".
CU ARTA. Singura sursa edificatoare, atat cat ii permitea "politica de partid si de stat", menita a ne lamuri despre ce a insemnat "memoria lui 1907" inainte de caderea regimului s-a dovedit organul oficial de presa al Partidului Comunist Roman - "Scinteia". Editiile din februarie-martie 1957, anul cand s-a implinit o jumatate de secol de la "rascoalele taranesti impotriva jugului burghezo-mosierimii", au descris cu lux de amanunte cum "s-a pregatit conducerea Republicii Populare Romane si a Partidului Muncitoresc Roman", din motive evident propagandistice, intru conservarea "amintirii momentului 1907". Conform hotararii Comitetului Central al PCR si a Consiliului de Ministri, s-a constituit Comitetul National de organizare a celei de-a 50-a aniversari a rascoalelor taranesti din 1907. Din Comitet faceau parte: presedintele Mihail Gheorghe Bujor, pe at
