Lisabona, Bologna si fabrica de mediocritate autohtona Sistemul de educatie si cercetare din Romania incurajeaza mediocritatea si coruptia si descurajeaza activ inovatia si performanta. Problema nu se poate rezolva numai printr-o finantare mai buna si nici prin aplicarea orbeasca a unor politici europene slab conectate la realitatea romaneasca. La 15 februarie,Societatea Academica din Romania (SAR) a lansat, in cadrul conferintei sale anuale, raportul sau anual de analiza si prognoza (integral la www.sar.org.ro). Revista22 va ofera in numarul de fata extrase din capitolul dedicat de SAR rolului educatiei si cercetarii in contextul realizarii obiectivelorAgendei Lisabona. Contextul european In timp ce corelatia intre dezvoltarea pe termen lung a unei tari si capitalul uman este de necontestat, cea dintre educatie si cresterea economica este mult mai complexa si mai ambigua. De fapt, asa cum ne arata un excelent studiu(1), o extindere a scolarizarii, fie prin cresterea cifrelor populatiei scolare, fie prin prelungirea anilor de studiu, nu ofera garantia cresterii economice. Dezvoltarea este in continuare stanjenita de factori care fac ca educatia sa nu conteze, cum ar fi coruptia si incapacitatea statului de drept. Rolul central conferit educatiei si invatamantului in cadrul dezbaterii privind cresterea economica si competitivitatea europeana a stat astfel de la inceput sub semnul unei oarecare ambiguitati. Declaratia de la Bologna , din 1999, a produs un plan de convergenta pentru universitatile europene, plan pe care tarile au inceput sa il aplice pe baza voluntara. Motivatia din spatele Declaratiei era ca, prin implementarea recomandarilor stipulate in document, UE va reduce diferenta de performanta fata de Statele Unite. Programul de actiune expus in Declaratie presupunea crearea unui spatiu european pentru invatamant superior, in scopul de a spori capacitatea indi