Martisoarele pot fi din portelan, din plastic, din seminte sau din margele. Pot fi lucrate din canepa sau chiar din argint. Pot reprezenta figuri umane sau tot felul de buburuze. Acum se poarta si martisorul testoasa. Sau dinozaur. Doar sa fie hand made - din ceramica sau din nuci.
De fapt, daca ascultam povestea martisorului scrisa de Irina Nicolau (citita in fiecare an la Targul de Martisor de la Muzeul Taranului Roman), femeile rasuceau fir alb si rosu de lana, bumbac sau arnici si se lega la gatul sau la mana copiilor. Snurul era purtat pentru noroc si sanatate. La sate patrunsese moda martisorului impletit din fire de matase. Baietii il ofereau fetelor pe care le iubeau si, dupa cum spune povestea, "asa esueaza martisorul in campul amorului".
Si tot asa, probabil s-a ajuns la "cearta" dintre Dragobete si Valentin din zilele noastre. La targul de la MTR cei doi s-au infruntat printr-o balada spusa de doua papusi (uriase) pe ton raspicat: "Dragobete ma numesc / Si-s din neam imparatesc / Peste fete stapanesc / Dupa vechile cutume..." se lauda primul. Valentin, in schimb, este mult mai "urban": "In apus eu stapanesc / Mii de "moluri" ma slavesc / In McDonaldes ma hranesc / Cu inimi ma-mpodobesc". Cearta celor doi din prima zi a targului a sfarsit cu o "impacare" rimata. "Valentin si Dragobete / Impart turmele de fete / Blonde, rosii si brunete / Jumatate tu, jumatate eu / Jumatate eu, jumatate tu / Sa-nfratim shopu cu clopu / Si sa facem mol in codru".
Dar Targul martisorului si-a propus mai mult decat o antiteza. Asa cum spun si organizatorii, indiferent de zona din care provine, de materialul din care este realizat si modelele cu care este ornamentat, "muzeul iubeste fiecare martisor. Le aduna, le expune si incearca sa le inteleaga". Tocmai de aceea targul a fost impartit in mai multe "zone". Diferitele sali ale muzeului purtau inscriptii de "or
