Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, mai exact în 1982, Constantin Prut publica un Dicţionar de artă modernă, o amplă lucrare individuală, care a rămas unicul instrument de această factură realizat, pînă astăzi, de un autor român. Dicţionarul... lui Octavian Barbosa, apărut ceva mai devreme, se referea strict la artiştii români contemporani, iar Dicţionarul de artă, elaborat de un colectiv mai extins şi publicat cu vreo cîţiva ani în urmă la Editura Meridiane, priveşte conceptele şi componentele tehnice ale fenomenului artistic, şi nu existenţa unui artist sau altul în spaţiul şi în timpul său de referinţă. Aşadar, chiar şi după douăzeci de ani, Dicţionarul... lui Prut a rămas cu totul solitar ca produs editorial şi singura sursă de informaţie din bibliografia autohtonă care concentrează într-un spaţiu restrîns referinţe dintr-o geografie artistică foarte largă. După două decenii fix, adică în 2002, Constantin Prut şi-a reeditat Dicţionarul..., (Editura Univers Enciclopedic), de data aceasta într-o variantă mult îmbogăţită, adusă la zi şi extinsă, explicit, prin adăugarea unei componente contemporane şi în sens ideologic, nu numai cronologic. De altfel, noua ediţie chiar se numeşte Dicţionar de artă modernă şi contemporană, ceea ce marchează fără echivoc intenţia autorului de a construi un suport nou cercetărilor sale. Cum un asemenea gen de lucrare comportă un volum de muncă enorm, pe care de puţine ori se încumetă să-l facă un singur autor, trebuie acceptat că şi criteriile care îi stau la bază sînt puternic personalizate, şi ele nu trebuie judecate în afara contextului. Nefiind vorba de un dicţionar tematic, nici de unul tehnic, strict informativ, sau de alt produs academic de aceeaşi factură, ci de unul în care informaţia se împleteşte cu comentariul critic şi cu un anumit gen de exegeză frugală, trebuie avute în vedere intenţiile autorului şi judecat nu atît mod