Potrivit previziunilor oficiale, in 2007 deficitul de cont curent extern - un fel de consum net de resurse financiare din strainatate - ar urma sa creasca fata de cel din 2006 care a batut deja toate recordurile. Se vorbeste concret de un deficit de cont curent extern de peste 10 miliarde de euro, desi o asemenea cifra a fost deja depasita de deficitul din 2006. Cifra este importanta din punctul de vedere al problemelor de plati externe pe care deficitul de cont curent le pune Romaniei. Importanta, pentru ca estimarea, tot oficiala, proiecteaza investitii straine directe de circa 5,8 miliarde de euro, in scadere fata de 2006. Deci, una peste alta, doar o proportie de 60% din deficitul de cont curent extern ar urma sa fie finantata de investitiile directe straine. Este un mare semnal de alarma! Ceea ce s-a sustinut oficial, de altfel sus si tare (si de catre reprezentanti guvernamentali, si de catre cei ai bancii centrale), a fost ca - daca intr-adevar deficitul de cont curent extern a tot crescut, si inca in mod periculos, surclasand cu un nivel de peste 10% echivalent PIB cota de 6% echivalent PIB, considerata de alerta pe plan international - probleme de fapt nu s-au pus, in masura in care acest deficit a avut parte de asa-numita "finantare autonoma", adica a fost practic acoperit in proportie de 80-90% de intrari de capitaluri sub forma de investitii directe straine. Adica de investitii care, facandu-se in afaceri, sunt in principiu pe termen nelimitat si, oricum, nu au un caracter volatil, cum sunt cele pe piata de capital sau pe piata valutara, care pot fi de natura strict speculativa, putandu-se retrage brusc din piata asa cum au venit. Primele urmaresc profitul prin intermediul unei afaceri, deci au o anumita stabilitate, putandu-se, daca exista, conta pe ele in finantarea unui deficit extern. Pe ultimele nu se poate conta in aceasta privinta, tocmai din cauza