Unui romancier tanar i s-a spus ca trebuie sa-si gaseasca un loc in generatia lui, daca vrea sa ajunga undeva.Unui romancier tanar i s-a spus ca trebuie sa-si gaseasca un loc in generatia lui, daca vrea sa ajunga undeva.

Tanarul, care era si reporter la paginile culturale ale unui cotidian, i-a luat un interviu scriitorului X, despre care se zicea ca a evoluat separat de generatia sa. Draga, l-a consolat batranul, nu exista generatii, ci numai caractere dominante si sateliti. Ca si tine, m-am intrebat de ce nu sunt dorit in gastile literare, care pe vremea inceputurilor mele isi ziceau "generatie". Nu eram respins. As spune mai degraba ca eram simpatizat. Si totusi tinut la distanta. Dar hai s-o luam de la cauza cauzelor. Dumitale iti place sa bei? Reporterul a raspuns ca bea cu moderatie. Te-ai imbatat ca porcul vreodata?, a insistat batranul. Reporterul a raspuns ca beat cu adevarat n-a fost niciodata. Dupa mai multe intrebari ale batranului, reporterul a admis ca, de fapt, nu bea deloc, dar ca incearca sa se "socializeze" stand cu paharul in mana din cand in cand. Tata era alcoolic, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra betivilor. Cu colegii sunt amabil, pana ce li se tulbura privirea. Atunci ma ridic de la masa si dispar. Ei, cam asta e generatia, a conchis romancierul in varsta, o adunatura de betivi. Unii foarte talentati, altii cu un talent mititel si toti tare mandri de rezistenta lor la bautura. Toti din generatia mea au murit de ciroza ori au sfarsit-o si mai urat. Criticii socotesc ca a fost o generatie blestemata, cauta explicatii in afara realitatii. Cred ca e potrivit sa vorbim despre destin doar in treburile importante. Cand esti invitat intr-un juriu literar in provincie si stii ca toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niste betii crunte, nu destinul e de vina. Poti sa nu te duci. Generatia mea a resimtit in ficati multimea