Nu este cimitirul de la Sapânta, dar seamana. Pictate de mâna, de artisti locali, crucile de la Vladimir, comuna Andreesti, simbolizeaza credinta gorjenilor intr-o „plecare“ mai vesela, mai luminoasa. Adunate una lânga alta, strajuiesc ulita satului ca o ceata de muieri primenite in culori de sarbatoare. Unele cu uleiul abia uscat, altele deja crapate de timp. Nimeni nu le mai stie numarul - an de an, una, doua, trei isi fac loc intre surate. Insemnatatea lor e trista - a mai murit un om in sat. Dar crucile acestea, asa cum si le arata Vladimirul, sunt vesele. La fel cum vesel ar trebui sa fie si rostul lor: acela de a-i lumina calea celui plecat. „Exista un obicei la noi, in Gorj“, explica preoteasa satului, Elisaveta Deaconu. „La sase saptamâni dupa ce moare omul, se fac doua cruci: una se pune la mormânt, iar cealalta, lânga biserica sau la rascruce de drumuri. Li se spune «cruci de juramânt», adica sunt asezate pentru judecata de apoi, pentru iertarea juramintelor. Se pun numai la oamenii trecuti de 20 de ani, si nu la copii, care, se zice, n-au avut timp de pacate. Crucile sunt scrise cu datele celor decedati si pictate cu sfintii ale caror zile se sarbatoresc in preajma mortii. Nu sunt scrise versuri, ca la Sapânta, desi m-as fi descurcat - sunt invatatoare de profesie. Dar sunt destul de vesele si asa“, zâmbeste Elisaveta. „Tot la sase saptamâni se fac sau se innoiesc o fântâna si o punte, simbolizând trecerea «dincolo» si spalarea sufletului“, povesteste preoteasa obiceiul oltenesc. Tot pentru a le lumina drumul celor disparuti, la fântâni si la punti se pun icoane, sfintite de preotii satului la parastas. Ca si crucile, acestea sunt pictate in culori vii, in cele sase saptamâni, de nimeni alta decât preoteasa Elisaveta, vestita de aproape 40 de ani pentru mestesugul ei. „Nu am facut nici o scoala de arta, dar am fost talentata de mica la desen. Când m-am cas