Politica nu este o expunere de dorinte; politica presupune si stapânirea mijloacelor de realizare a acestor dorinte si a unor viziuni ideologice. Ca atare, nu este suficient sa stii ce vrei; trebuie sa stii ce poti. (Gh. Duca). Noi, oamenii obisnuiti, neinregimentati politic, nu prea stim nici ce vrem, nici ce sa facem. Incercam sa ne informam asupra evenimentelor, dar, neavând acces la surse, luam cunostinta de ele prin intermediul presei. In felul acesta, evenimentele ajung la noi la a treia mâna, ultima veriga fiind ziaristul. E greu de crezut ca pe acest drum lung evenimentele nu sunt expuse unor modificari, fie din cauza subiectivitatii ziaristului, fie a intereselor unor persoane de care depinde soarta ziarului sau a postului TV. Este adevarat ca presa este libera, in sensul ca fiecare ziarist este liber sa scrie ce vrea; depinde numai ce vrea. Una dintre necesitatile acceptate de majoritatea populatiei este aceea a primenirii intregii clase politice. Dar, cel putin pentru moment, singura actiune initiata in aceasta directie este incercarea de indepartare a lui Basescu, spre care s-a dirijat toata artileria grea. O astfel de actiune este statutara, democratica si nu poate fi condamnata, ci doar comentata. Pare putin bizar faptul ca pentru succesul acestei actiuni s-au modificat niste legi sau dispozitii; dar numai pare. In fond, nimeni nu este de neinlocuit; dar aceasta inlocuire nu rezolva problemele, caci presedintele nu poate fi facut responsabil pentru toate relele din tara. Dar evidentierea unui mare numar de fapte imputabile, unele in contradictie cu Constitutia, seamana cu actiunea de a omori o musca de pe perete, tragând in ea cu tunul. Repetarea zilnica a acuzatiilor, incercarile de a interpreta orice actiune, oricât de banala, a presedintelui drept nestatutara pot avea efectul invers decât cel scontat, transformându-l pe acesta in victima sau chiar ma