La 70 de ani, Neiculita Maracine a ajuns vedeta in sat. Nici o nunta nu se tine fara el - toti insurateii il cheama sa le ureze de viata lunga si copii multi! Cânta de când era copil maruntel in casa parintilor. Dupa ureche, ca nimeni din neam nu avea vreun talent muzical. E adevarat, tatal sau stia sa-i zica binisor din fluier, dar mai mult asa, de sezatoare sau petrecere in familie. Copilul insa era neintrecut. Zbiera cât il tinea gura prin batatura, de-l auzea tot satul. Dup-aia, când a prins si mestesugul fluierului, a inceput sa se duca si pe la hora, sa umple timpul când oboseau lautarii. Azi asa, mâine-asa, Neiculita s-a facut cunoscut in Vladimir si in satele vecine. Si n-a mai lipsit de la nici o nunta de atunci. Este primul invitat si ultimul plecat, pentru ca batrânul este singurul taran care mai stie obiceiurile de odinioara ale cununiei! „Inainte vreme, când se lua mireasa de acasa si apoi se invelea, se spuneau niste urari, oratiuni de nunta“, povesteste Neiculita. „Traditia a disparut cam din toate satele. Numai aici, la noi, mai traiesc, si asta datorita mie. Doar eu mai stiu colacariile si iertaciunile!“, se lauda batrânul. Imbracat in costumul popular cusut de nevasta-sa in primii ani de casnicie, cu stergar prins la brâu si cu ulcica de rachiu in mâna - aceasta este tinuta cu care Neiculita ia si astazi nunta inainte. Cu mirele si nasii lânga el, batrânul intra vitejeste in curtea parintilor miresei si-i zice cu glas puternic „Buna dimineata, cinstiti socri mari! Multumim dumneavoastra, baieti militari! Ce umblati, ce cautati? Ce umblam, ce cautam, la nimeni sama nu dam. Dar fin'ca ne-ntrebati, Cu-ncetu' si-ncetisoru', Va spunem tot adevaru', (...) Acu' floricica ne-o dati, Ca de noi nu mai scapati!“ Dupa colacarii si acceptul parintilor miresei, Neiculita desarta ulcica de vin si-o sparge cu foc. „Sa se sparga relele din casa insurateilor“, explic