Emilian Isaila. «Copiii care sufera de dorul parintilor plecati la munca in strainatate au nevoie sa se simta protejati. Trebuie ajutati sa treaca peste aceasta incercare pe care nu ei au provocat-o, ci noi, adultii».
In timp ce Tariceanu vorbeste despre alegerile pentru Parlamentul European, in timp ce liderii politici comenteaza declaratia premierului, multi copii din Romania isi asteapta parintii sa se intoarca acasa. Sunt singuri si le e dor. Unii nu mai rezista si decid sa-si ia viata. Constantin si Razvan sunt doi pusti care, in decurs de un an, s-au sinucis din cauza dorului de parinti.
Da, recunosc, nu e un fenomen de masa. Ce conteaza doua victime la milioanele de romani care au decis sa lucreze in strainatate? Poate nu e important, dar la aceasta ora sunt zeci de mii de familii rupte in doua, in care unul dintre parinti e plecat "la munca", iar celalalt are grija de copiii ramasi in tara.
Si asta conteaza. Nu are importanta ce fac parintii, nu are importanta ca se cearta, ca se mai iubesc sau nu, ca au probleme cu banii, ca vor o casa mai mare, o masina noua, ca trebuie sa-si plateasca creditele, un copil are nevoie de ei, de amandoi, neconditionat.
Fiica mea de doi ani si o luna ma roaga, seara cand ajung acasa, sa-i fac un desen.
Desenul trebuie sa contina intotdeauna urmatoarele personaje: mama, tata si Maria (adica ea). In rest pot sa fac ce vreau, sa desenez un copac, un caine, o masina, orice. Niciodata nu mi-a cerut s-o desenez doar pe ea. Intotdeauna vrea sa fim impreuna. Si e atat de greu in lumea de azi sa fii impreuna atata vreme cat doua personaje din desen pleaca dimineata si se intorc seara.
Cred ca familia din Romania are o problema si cred ca intreaga Europa nu are psihologi care sa ne consilieze pentru a salva aceasta structura sociala fundamentala pentru civilizatie.
@N
