Timpurile moderne fac traditiile sa se invirta ca titirezul. Traditia, insa, este singura de care ne mai putem agata pusi in fata unui viitor necunoscut si infricosator. Iar modalitatea cea mai adecvata de a reconcilia aceasta incompatibilitate fundamentala intre nostalgia dupa cele apuse si viitor este sa investim traditia cu noi intelesuri. E-o strategie folosita din vremuri vechi de guverne si conducatori. Nu numai ca ajuta ca lucrurile sa se miste cum trebuie, dar tine si masele sub control.
Iar in cazul unor societati precum majoritatea celor din secolul 20, care au intors spatele traditiei si s-au grabit sa imbratiseze modernitatea, solutia de mai sus are si mai mult efect. Trebuie mentionat aici ca, atunci cind ni se ofera sansa de a alege intre mentinerea unei traditii si beneficiile vietii moderne, cei mai multi le-alegem pe cele din urma, desi n-am recunoaste sub nici o forma. Ar parea prea capricios, si, cu siguranta, ne-loial.
in Japonia oamenii au avut mult de furca cu alegerea acelor aspecte ale vietii moderne pe care sa le accepte si a acelor traditii pe care sa le onoreze. Japonia are o istorie indelungata, asa ca traditiile nu sint parasite cu mare usurinta. Mincarea, insa, e o exceptie. Timp de 700 de ani, carnea a fost tabu in Japonia, iar cind prohibitia a fost abolita in preajma anilor 1800, carnea a devenit una dintre cele mai populare mincaruri. Produsele lactate si inghetata i-au urmat exemplul dupa cel de-al doilea Razboi Mondial si ciocolata (nu foarte buna, e-adevarat!) umple acum un intreg sir de rafturi in orisice magazin alimentar. Tinerii prefera piinea in loc de peste la micul dejun, iar McDonald’s - si nu-s de blamat aici! - este enorm de popular.
Rezultatul acestei schimbari? Pai, batrinii, pe care McDonald’s nu-i pasioneaza prea tare si care locuiesc oricum in zone in care nu prea sint McDonald’s-uri
