Cand am sosit, in 1978, ca student la Universitatea Columbia din New York, l-am intalnit acolo pe doctorandul Vladimir Socor. Spre deosebire de alti fii de politruci atunci faimosi in Romania, el a rupt abrupt cu tatal sau, autor al imnului comunist, si a platit pretul acolo - incluzand exmatriculare si emigrare. De atunci am pastrat contactul - din pacate, mai mult ca prieteni decat colaboratori si de la distanta -, dar de multi ani impartasim, el cu intensitatea specialistului, eu cu ocazia generalistului, aceeasi opinie generala asupra rolului Rusiei actuale. Socor calatoreste mereu, la Tbilisi sau Baku, Kiev si Chisinau; eu, dupa o calatorie scurta la Chisinau si Tiraspol, vad lucrurile din Statele Unite. Si totusi el, evreu, fiu de cominternist, si eu, imigrant american si fiu de "reactionari" (tata militar din razboi), a carui familie a participat din greu la constructia Canalului, am ajuns la concluzii similare, iar cea mai importanta este ca Rusia se ridica din nou. Asta implica consecinte importante si negative, mai ales pentru tarile din vecinatate. Rusia de azi este, geografic, mult mai mica decat Rusia lui Petru cel Mare, adoratul lui Dimitrie Cantemir - si rusul de rand o stie si o resimte, iar Putin reprezinta acea frustrare, daca nu democratic, cel putin psihologic. Nici in scoala, nici in minte rusii nu uita ca a fost odata ca niciodata cand au ajuns la Paris - si asta nu inseamna ca vor sa o faca din nou, ci ca vor sa fie, inca o data, o mare putere. Problema este ca Moscova nu mai are o armata care facea sa se cutremure Bonnul, Parisul (daca nu dormea sau pretindea) sau Bruxelles-ul, nu mai are frontierele potrivite, nu mai are populatia de atunci. De fapt, Federatia Rusa are o populatie (140 de milioane), ce descreste rapid, mai mica decat Pakistanul si tot mai putin rusa. Iar economic Rusia este inferioara Braziliei, Indiei sau Chinei - toate