Tudor Vladimirescu este o legenda pentru gorjenii din Vladimir. Povestea si numele lui le duce mai departe ultima urmasa a neamului, stra-stranepoata pandurului, Angela Vladimirescu. „Era, muica, un haiduc care, când cobora culmea Caprenilor prin valea Desului, da pe la baba Ioana Bondocoaia si lua poteceaua pe valea Sterpoii pâna-mi ajungea in culmea Borascului si de-aci pleca la mosia lui Dinet, ca acolo era om mare si nimica nu misca in fata lui ca se-nfuria Zburlea din Vladimir si tân-te, neica, paste murgule iarba verde, noroia si suduia, ca era, muica, flacau tomnatic, ca asa nu facea revolutia, facuse si multe rasbele si unul tânar v-avea capu' lui si sa pierdea lesne in timpurile alea, când o fi fost...“. (Gogolia Golumbeanu) Haiduc intre haiduci Fireste ca numele de Vladimir vine de la Vladimirescu. Aici, in acest sat gorjean bine odihnit intre vai si dealuri impadurite, intr-o casa taraneasca de lemn - devenita muzeu in 1932 prin grija Ligii Nationale a Femeilor Române din Gorj - a vazut lumina zilei haiducul care avea sa conduca revolutia de la 1821. S-a nascut din parinti mosneni - Ioana si Constantin, in 1780. A avut un frate, Pavel, si o sora, Constantina. In capatul curtii parintesti, un tei de dimensiuni impresionante supravietuieste si astazi - la umbra lui a invatat Tudor sa scrie si sa citeasca din frageda copilarie de la preotul satului, Pârvu Ciuhoi. La numai 12 ani, copilul si-a parasit parintii si a mers la Craiova, unde s-a angajat baiat in casa la boierul Glogoveanu. Pe lânga masa si casa, acesta l-a ajutat pe Tudor sa-si continue studiile, ba chiar sa-si porneasca o afacere - negotul cu vite. Câtiva ani mai târziu, Vladimirescu a fost insarcinat de catre domnitorul Tarii Românesti, Constantin Ipsilanti, sa formeze un grup de voluntari, pentru apararea Olteniei de navalirile repetate ale ostirilor otomane. Ca urmare a acestei insarcinari, a f