"Orice cultură se naşte din amestec, din întâlnire, din şocuri. şi invers, izolarea duce la pieirea civilizaţiilor". Voi folosi gândurile lui Octavio Paz, mexicanul laureat al premiului Nobel pentru literatură, ca pretext pentru a reflecta, din nou, la un mai vechi ghimpe, nu doar al meu personal, ci al multor trăitori ai acestui aşezământ urban. Iar pentru că puterea exemplului este fără discuţie una ce nu poate fi contestată, voi uza de ea. Săptămâna trecută am participat în oraşul de pe Târnava Mică la Balul Asociaţiei Turistice Sighişoara, organizat nu doar pentru a marca un an de activitate a Asociaţiei, ci mai ales pentru a promova activităţile acesteia şi pe plan local. Căci în lume, sighişorenii şi-au făcut bine treaba, prezentând burgul medieval la târguri internaţionale de turism, nu doar în Europa, ci chiar şi până în îndepărtatul Hong Kong. Desigur, veţi spune că nu e mare lucru să promovezi un oraş cu un brand atât de bine conturat, de puternic, la crearea şi consolidarea căruia au avut un mare aport saşii plecaţi în Germania sau moştenitorul Coroanei britanice, un vizitator frecvent al zonei, dar şi festivalurile organizate anual între vechile ziduri ale cetăţii Castrum Sex. Desigur, veţi spune că Sighişoara a fost locul de întâlnire fericită între mai multe culturi, care au hrănit spiritual şi cultural aşezarea şi trăitorii ei, devenind un hotch-potch (termenul aparţine controversatului Salman Rushdie), un amestec pestriţ de tradiţii, cutume, mentalităţi. Chiar şi aşa, nu este suficient. Urmând logica teoriei receptării potrivit căreia un gând, o idee, un cuvânt neştiut, neasimilate, nerostite nu există, nici Sighişoara nu ar fi o destinaţie turistică cunoscută şi atrăgătoare fără munca de promovare şi lobby a Asociaţiei. Mai mult, operatorii turistici, proprietarii de hoteluri şi pensiuni sighişoreni, membri ai Asociaţiei Turistice Sighişoara, au