Copilaria mea s-a impartit intre gradina unei case parohiale, o trasura cu doi cai si plaiuri cu paduri nemarginite, bunicul meu fiind preot, iar tata medic veterinar.
De la ei am deprins dragostea fata de oameni si animale, si mai ales un cult al naturii.
Cand am devenit mai mare, am primit permisiunea de a-l insoti pe tata in sala de operatii a spitalului veterinar unde lucra, invatand ca suferinta animalelor poate fi invinsa numai de stapanirea de sine a medicului.
Multe pasari bolnave, gasite in padure sau in parc, le-am dus chiar eu acolo, dar mai ales catei si pisoi maltratati. In ultimii ani, cand tata s-a pensionat, am dus acasa un pui de sturz, un graur si nu de mult o porumbita. I-am zis Livia, de la denumirea stiintifica de Columba Livia. Aripa rupta s-a vindecat usor, dar cum intrasem in decembrie, am retinut-o in casa. S-a aciuat in biblioteca, cuibarindu-se intre ziare in camera tatalui, si acolo a ramas, langa salvatorul ei. Dimineata este singura, dar cum simte ca cineva se intoarce acasa, zboara intru intampinarea lui.
Ieri credeam ca ne va parasi. S-a furisat pe balcon prin usa deschisa. Am urmarit-o cuprinsa de frica despartirii. A cutreierat de la un capat la altul balconul, apoi tata i s-a adresat ca de obicei: tubi, tubi, tubi... si Livia a revenit in camera intre ai ei. A fost cu noi de Craciun si-o mai retinem pana dupa Pasti. O vom scoate pe balcon, in colivia unde si-a petrecut perioada de invaliditate, apoi ii redam libertatea, cu speranta ca nu ne va parasi definitiv.
Ligia Niculiciu - Sfantu-Gheorghe, jud. Covasna
Copilaria mea s-a impartit intre gradina unei case parohiale, o trasura cu doi cai si plaiuri cu paduri nemarginite, bunicul meu fiind preot, iar tata medic veterinar.
De la ei am deprins dragostea fata de oameni si animale, si mai ales un cult al naturii.
Cand am dev
