Intre forta dezlantuita a culorilor si linistea vitraliilor.
Arta plastica: Galeria Simeza.
Hotarat lucru, in plastica, luna februarie a acestui an a stat sub zodia pictoritelor! Dupa expozitia Angelei Tomaselli, in a doua jumatate a lui faurar, inca o expozitie de marca a putut fi vizitata in Capitala, de data aceasta la galeria Simeza. Autoarea, pictorita Carmen Cretu, face parte din "noul val" al plasticii romanesti, o generatie de artisti afirmati mai ales dupa 1989. Ce e interesant dar si nedrept pentru acesti artisti, aflati acum toti in jurul varstei de 50 de ani, este ca, in afara cercurilor de arta si colectionarilor, ei sunt mai putin cunoscuti marelui public romanesc, decat generatia seniorilor - deja consolidata pana in 1990. Si asta, pentru ca tinerii extrem de valorosi ca Marcel Bunea, Laurentiu Mogosanu, Marilena Preda-Sanc sau Dup Darie - au trebuit sa se bata intai de toate cu haosul si saracia "rezervate" plasticienilor nostri dupa `90. In aceasta generatie a libertatii, exuberanta, exploziva, dar si usor tragica, Carmen Cretu face o figura aparte. Caci este o pictorita ce si-a "taiat" cu incapatanare destinul, uneori cu intorsaturi spectaculoase. In anii `80, desi plecata definitiv in Franta, artista decide sa revina, contrar curentului!, in tara - pentru ca, simtea ea, in strainatate se pierdea ca plastician. Intoarsa in Romania, a pictat cu ravna biserici, vreme de zece ani, pana in 1993, cand o artrita teribila ii inchide acest drum. In 1994, termina Arta monumentala la Academia de Belle-Arte bucuresteana, unde cativa ani este asistent universitar, dupa care decide sa se ocupe doar de pictura si icoane, ultimele facute cu nostalgia zugravului de biserici si cu o tehnica speciala, rafinata din cea a vechilor iconari din zona Bacaului, acolo unde artista s-a nascut. Si aceste cautari si stradanii s-au intrupat in numer
