Un oraş în continuă schimbare şi neglijent cu destinul său este întotdeauna şi un spaţiu al periferiilor în mişcare necontrolată. Polarizarea socială foarte accentuată este tipică Un oraş în continuă schimbare şi neglijent cu destinul său este întotdeauna şi un spaţiu al periferiilor în mişcare necontrolată. Polarizarea socială foarte accentuată este tipică oraşelor de răscruce şi culturilor de frontieră. Viaţa multora a depins de hazard sau de un capriciu al timpurilor. Străzile Bucureştiului au absorbit valuri de colonişti doritori să înceapă o viaţă nouă, dar şi mulţi aventurieri în aşteptare de întâmplări ieşite din comun. Jocurile însă au reguli necunoscute sau puţin accesibile noilor sosiţi. Serviciile sociale au funcţionat cel mai adesea defectuos, iar dialogul între oficiali şi cetăţeni a fost unul sincopat, dezarticulat, potrivit proverbului "Interesul poartă fesul", apărut în veacul fanariot. Astăzi, precum în secolul al XVIII-lea, societatea românească este pe deplin polarizată într-o demografie care nu prevesteşte nimic bun: 0,5 la sută care au totul şi o majoritate covârşitoare care nu au decât iluzia unei posibile prosperităţi. Undeva la mijloc se află o lume rarefiată de atomi risipiţi, oscilând în variate direcţii în funcţie de circumstanţă sau hazard şi pentru că puterea de atracţie a bazei sociale este mai puternică, nu se leagă nimic consistent la mijlocul ierarhiei sociale. Polarizarea economică atât de discrepantă este specifică societăţilor pe cale de a se integra, iar primul simptom îl reprezintă scăderea accelerată a planurilor de viitor, a aspiraţiilor către mai bine, a preocupărilor pentru spiritual, pentru înţelegerea celuilalt. Raporturile de specialitate privind epidemiile au demonstrat la rândul lor că primele simptome ale holerei sunt oferite de fauna subteranelor. Tot aşa, seismele sociale ale unui viitor nu

foarte îndepărt