Ignorat si respins mai bine de un deceniu, votul uninominal a ajuns, astazi, vedeta discursului politic. Nu lipseste din nicio cuvantare serioasa despre viitorul parlamentarismului romanesc, determina consultari, ezbateri si rezolutii, devine obstacol in calea euroalegerilor, subiect de referendum si mijloc de legitimare politica.
E ca si cum, dupa ani de framantari si cautari, unii lideri ar fi gasit, in fine, Sfantul Graal al democratiei si-l poarta, acum, intr-o procesiune nationala, laudandu-i miraculoasele virtuti.
Intaiul sau "apostol" - cum s-a autodefinit de curand, intr-o discutie cu reprezentantii societatii civile - este presedintele Traian Basescu. El s-a convertit recent la votul uninominal, care, prin 2004, nu i se parea "o solutie", si a trecut hotarat la treaba, comunicandu-i sec Legislativului ca va intreba populatia daca e de acord sa voteze un om, nu o lista.
Online Advertising
In felul acesta - a explicat el - se vor sparge cardasiile de interese, parlamentarul va fi mai putin tributar partidului si mai mult alegatorilor care, la randu-le, vor vota in mai mare cunostinta de cauza.
Foarte frumos! Pacat insa ca iluminarea lui Traian Basescu nu s-a produs in 2005, cand avea de partea sa o armata politica mult mai numeroasa, pentru a face "munca de apostolat, din judet in judet".
Pacat, de asemenea, ca demersul prezidential vine dupa cel parlamentar, al suspendarii sale, lasand astfel impresia ca uninominalul este mai curand o arma din arsenalul de reactie rapida, decat o actiune sincer gandita pentru reformarea clasei politice.
Pacat, totodata, ca presedintele a anuntat si termenul - a doua jumatate a lunii martie -, inainte de a sti ce tip de uninominal prefera din cele patru cunoscute si ce intrebare va pune poporului, lucru care intareste impresia ca propunerea a fost facuta in
