Scutiri de taxe si impozite pe un cincinal (mai exact sase ani), subventii directe sau mascate, piata cu potential de crestere imens, posibilitatea obtinerii unui profit net mai mare decat cel brut (!) si amortizarea rapida a investitiei. Asa ar trebui sa arate Raiul investitional. Si chiar asa este Romania pentru unii oameni de afaceri.
Din nefericire insa pentru toti ceilalti investitori, numai „alesii“ pot trai in Paradis. Mai regretabil e ca, dupa ce s-au infruptat din fructul interzis, beneficiarii refuza sa coboare cu picioarele pe pamant si devin avocatii unor taxe menite sa le protejeze profiturile. Aceasta este reteta Renault - Fabrique en France.
Exista doua moduri principale de a exercita o activitate de lobby. Primul, pe cale de disparitie (nu numai in Romania), vizeaza influentarea legislativului, in sensul cresterii productivitatii si competitivitatii, prin promovarea de relaxari fiscale si dereglementari.
Al doilea a aparut in momentul cand puterea interventionista a statului in economie a luat avant. Acesta vizeaza initiative legislative menite a crea avantaje competitive companiilor care il promoveaza, prin marginalizarea concurentilor.
Pentru ca poti obtine un profit mai mare fie pe seama propriilor produse, fie pe seama bugetului statului si a profitului competitorilor dezavantajati de noile taxe si de noile reglementari.
Marii campioni ai celui de-al doilea mod de a obtine profit sunt companiile din Hexagon. Statul francez este recunoscut drept cel mai important apologet european al protectionismului si al ajutoarelor de stat. Fermierii francezi sunt sustinuti cu fonduri europene si subventii nationale, iar guvernul francez este in continuare actionar important la o seama de mari corporatii.
In Franta, a fi investitor si a face afaceri cu statul sunt doua concepte care se supra
