Poveste de primavara. Aripi de inger. Intr-o zi frumoasa de septembrie s-a nascut "botul de aur al familiei". Acesta eram eu, prima lor nepoata. Bunicii radiau de bucurie, iar mama, cu parul lung si blond, avea de fericire aripi de inger. Dupa doi ani, s-a mai nascut alt "bot de aur". Asta era sora me...
Poveste de primavara
Aripi de inger
Intr-o zi frumoasa de septembrie s-a nascut "botul de aur al familiei". Acesta eram eu, prima lor nepoata. Bunicii radiau de bucurie, iar mama, cu parul lung si blond, avea de fericire aripi de inger. Dupa doi ani, s-a mai nascut alt "bot de aur". Asta era sora mea, Mirela. Si amandoua am avut o copilarie de vis. Tata-mare avea o casa construita din piatra, la poalele padurii, intr-un loc numit Accictepe (Dealul chel). Piatra casei era adusa din muntii Dobrogei, iar vara ne mutam cu bunici cu tot si cu leagan, la vie, in casa de piatra. Si era atata frumusete! Seara, mama-mare scotea plapuma pe iarba si faceam tumbe si tot felul de nebunii. Si daca voiam icoana din perete s-o agatam in copaci, mama-mare ne facea pe plac. Iar bunicii aveau si gradina, si vie, la balta Saon. Balta era plina de nuferi albi, si cand ne plimbam cu barca, trebuiau dati cu gingasie la o parte, ca sa putem inainta. Bunica ne lua cu pluta pe care o impingea cu "ghionderul" (un bat lung) si o ducea in mijlocul baltii, ca sa spele rufe.
Iarna, veneau toti finii la bunici, de sarbatori, cu colaci si alte bunatati. Imi placeau paturile bunicilor, care aveau dantele apretate, ce ieseau mandre de sub coverturi, si florile din ferestre, si borcanele cu dulceata de gutui, cu frunze de sacsie (andritoaie). Iar la plecarea musafirilor eram luata intr-o suba, sa-i conducem la poarta. Si acolo, se spuneau alte glume, si eu priveam fulgii mari de nea, in lumina unui felinar din curte. Iar la Boboteaza, nenea Neli (un baiat luat de
