Constantina Solomon este o femeie simpla, de la tara. Si totusi, despre ea s-ar putea scrie un roman intreg. Ba inca ar mai ramâne si de-o nuvela. Iat-o, in casa ei din Cârna, modesta si mereu cu gândul la „lumina sufletului“, fiul ei si primarul Craiovei, Aurica Antonie Solomon. Veni fuguta din gradina, stergându-si emotionata pamântul de pe mâini. „Cin’ sa fie?“, se intreba, mijind ochii spre poarta. Se opri din drum sa se spele - nu se cadea sa primeasca oaspeti neingrijita! - si isi potrivi sortul de pânza. „Buna ziua, sa traiesti!“, se apropie banuitoare, când fu gata. „Da’ cine esti mata, ca nu te stiu?“, iscodi femeia. Nu se mira insa deloc când auzi de interviu. Era doar mama de primar si nu o data ziaristii dadusera navala peste ea s-o intrebe toate prostiile. Pofti deci musafirul in casa, il aseza, dupa cuviinta, pe cel mai bun loc si, cuminte, pe un scaunel, astepta interogatoriul. „Martisor? Ce martisor, mama? Pai noi, la tara, ne punem martisoare in piept? Ziua mamei?! Da’ eu sunt mama in fiecare zi, de peste 52 de ani, si mi-o serbez singura, când ma gândesc la sufletul meu de-acolo, de la Craiova! Aci stim un lucru de 1 martie: sa punem ceapa! Asta am facut eu ieri. Si uite ca nici n-am terminat… Mai intrai si astazi in gradina!“. Are 73 de ani, dar, ca pe mai toate femeile de la tara, munca nu o lasa sa-i arate. Ea o tine sanatoasa, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care nu a vrut in ruptul capului sa plece din Cârna anul trecut, când a venit Dunarea peste ei. Chit ca a venit primarul sa-i ia pe sus! „Da’ a-nteles baiatul, ca asa l-am crescut. Copil bun, cum nu sunt multi pe lumea asta. Orice ar zice la televizor, stiu eu mai bine ce-am facut! Si atunci, pe vremea aia, nu era asa usor ca acuma sa cresti un copil la tara!“. CAP-ul, casa si copilul Constantina Solomon s-a maritat la 18 ani. Pe-atunci, lumea era saraca, avea pamânt pe jos prin