(Raspuns pentru Adela - jud. Bistrita, F. As nr. 638)
Stimata d-na Adela, trebuie sa fim convinsi ca daca noi, cei care suntem interesati direct sa biruim boala, nu suntem dispusi sa luptam cu aceasta, mai ales in plan psihic, si asteptam doar sa ni se prescrie un medicament, care daca se poate sa fie cat mai mic si pe deasupra si placut la gust, iar noi sa ramanem tributari propriilor obiceiuri (de cele mai multe ori nesanatoase), propriilor mentalitati si neputinte, in baza carora ne consideram victime sigure in fata bolii, orice tratament - prescris chiar de cel mai bun specialist - va avea un efect mult diminuat si doar temporar. Aceasta stare de neincredere, angoasa pe care o traiesc multi bolnavi, ii conduce la agravarea bolilor si la aparitia unora noi. Rezolvarea consta in schimbarea radicala a atitudinii fata de boala in general. Omul slab, chinuit de ganduri negative (care pot merge pana la marele pacat al sinuciderii), trebuie sa-si propuna cu tarie sa faca o schimbare radicala si hotarata a atitudinii sale, in final devenind un om luptator, increzator in el si in cei din jur, capabil sa faca fata aproape oricaror situatii. Desigur, vorbele sunt frumoase, placute multora, dar trecerea la fapte nu este asa usoara, mai ales pentru cei cu obiceiuri nesanatoase, adanc inradacinate si cu o vointa subrezita.
Primul pas este alegerea unor persoane-model care au reusit pe calea pe care vrem si noi sa o urmam, si acestea - din fericire - sunt destule, numai in paginile acestei reviste fiind prezente numeroase cazuri. Fiecare a auzit de oameni care, bolnavi fiind, au rezistat fizic si psihic ororilor inchisorilor si lagarelor ani si ani, marturisind ca acolo L-au redescoperit pe Dumnezeu. Acesti oameni sunt total diferiti de modelul actual al "supraomului" promovat in mediile de informare, care este un personaj lacom, plin de orgoliu, dar gol pe din
