- Editorial - nr. 44 / 6 Martie, 2007 Daca pana acum le-a trebuit cam mult timp guvernantilor romani sa afle cine-i Markó Béla si, mai ales, ce-i poate pielea, acum credem ca s-au lamurit definitiv. "Quod erat demonstrandum!" _ spunea latinul. Ce era de demonstrat s-a si dovedit! Pentru liderul UDMR, drumul de la formulari, mai deunazi doar aluzive, de tipul "bate saua sa priceapa… guvernantii", pana la rostirea directa, pe sleau, in privinta doritei autonomii teritoriale pe criterii etnice, a fost scurt si programatic. Nici nu a fost nevoie de congresul UDMR, de la Arad, pentru a decodifica pornirile lui autonomisto-udemeriste. Drumul diversiunii fariseice a inceput mai demult, cu un punct din Programul struto-camilei, nici uniune culturala, nici partid politic. Atunci, toti s-au infuriat, au injurat, au marait. Dar la atat doar s-au limitat guvernantii! Apoi, mai an, au urmat spectaculoasele dari in petic, incepand cu discursul lui Markó Béla de la Targu-Secuiesc, la 15 martie 2006, apoi au urmat sagetile otravite de la Miercurea Ciuc, Lutita, Sfantu Gheorghe, Targu-Mures, cu prilejul vizitei in Romania a presedintelui Ungariei Solyom László, si acum, la Arad. Niciodata, insa, n-a muscat Markó Béla, ca un caine turbat, asa cum a facut-o la Arad, locul congresului, ales, nu intamplator, tocmai la "umbra" statuii Ungariei Mari, simbol al intolerantei si urii milenare, demolata de o guvernare liberala, in anul 1925, dupa ce ea devenise locul de intalnire pentru complotul denigratorilor, revizionistilor si extremistilor, cu cutitul mereu indreptat impotriva Unirii de la 1 Decembrie 1918. Afirmatia aceasta ne determina sa ne referim, pe rand, la actiunile provocatoare, potrivnice Constitutiei, statului national unitar si Romaniei, semne clare ale neloialitatii datorate statului roman. De ce este, oare, atat de dezamagit Markó Bela de seful statului si de ministrul Just