Marginalizarea culturii este argumentul, foarte des invocat de catre degustatorii de valori materiale si spirituale, pentru justificarea subfinantarii publice a acestei sfere subtile a economicului. Nici economistii nu s-au prea inghesuit sa constientizeze rolul culturii, calificandu-l mult prea repede ca pe un sector care absoarbe resurse, dar care nu genereaza profit. Iata ca lucrurile nu mai stau tocmai asa. Consensul expertilor internationali releva, fara echivoc, ca actiunea culturala este un factor eficient de integrare economica si sociala, un veritabil mijloc de promovare a coeziunii teritoriale si un adevarat motor al dezvoltarii locale. Cultura si integrarea europeana Vointa de a dezbate rolul culturii in dez­voltarea economica a Uniunii Europe­ne sau ce poate face economia pentru cul­tura europeana nu sunt totusi noi. Cu toate ca inca din anii ’70 invocarea valorilor intangibile, derivate din actul culturii, se facea auzita, de abia in 1991 cultura a dobandit un statut oficial in integrarea eu­ropeana. Astfel, prin articolul 128 din Tratatul de la Maastricht, preluat in art. 151 in Tra­tatul de la Amsterdam, se prevede: "Co­munitatea trebuie sa contribuie la dez­voltarea culturilor statelor membre, res­pectand totodata diversitatea na­tio­na­la si regionala si aducand in prim-plan mostenirea culturala comuna" . Ne­vo­ia imperativa indusa de urgenta unor noi masuri concrete o readuce in prim-pla­nul decidentilor publici europeni in anii 2000. In prezent, programul comunitar " Cultura 2007-2013" care continua preceden­tul cadru "Cultura 2000", ramane singurul mecanism de aplicare a articolului din tra­tat. Comisia a promovat in acest mod o noua abordare a actiunii culturale, centrata pe favorizarea crearii unui spatiu cul­tu­ral comun prin promovarea dialogului cul­tural, a crearii si diseminarii culturii si a mobilitatii artistilor si a lucrarilor acestora,