In jurul anului 1986, cand coordonam rubrica Mythos & Logos la Revista de Istorie si Teorie Literara, am propus celor din conducerea redactiei (Nicolae Flo­rescu, Dan C. Mihailescu s.a.) declan­sa­rea in paginile publicatiei a unei dezbateri privind angajarea lui Mircea Eliade in Miscarea Legionara. A fost un proiect uto­pic la care am renuntat curand pentru ca ni s-a parut indecent sa il initiem imediat dupa trecerea in nefiinta a savantului. In plus, am luat in considerare si urmatoarele aspecte. In primul rand, ne-am gandit ca nu vom putea sa ne documentam suficient. Principalele publicatii legionare din pe­rioada interbelica se aflau la Biblioteca Aca­demiei, arestate la Fondul "Secret". In al doilea rand, ne-am dat seama ca nu vom putea spune lucrurilor pe nume. In fine, ne-a fost teama ca, prin demersul nos­­tru, vom da autoritatilor politico-culturale ale epocii motive in plus pentru fra­na­rea editarii operei lui Eliade. Culianu: "Nu pot fi solidar cu Eliade" In 1982, I.P. Culianu si-a propus sa scrie o carte de convorbiri cu Mircea Elia­de pe marginea simpatiilor sale politice din tinerete. A redactat cateva zeci de in­­trebari incomode privind "simpatia [lui Eliade] pentru Hitler", "rinocerizarea Ro­ma­niei", modul in care Eliade a fost "marcat de etica ortodoxa", "pretinsu-i antisemitism", masura in care a fost "un om de extrema dreapta si chiar filonazist", re­latiile lui cu Nae Ionescu si C.Z. Codreanu, "slabiciunea pentru maresalul Antonescu" etc.1 Desi Culianu si-a propus atunci sa demonstreze absurditatea unora dintre aceste "denigrari", Eliade a re­fuzat sa raspunda la intrebari. Culianu era de buna credinta, dar - neavand acces la surse - nu cunostea adevarul. De re­gula, insa, Eliade prefera sa nu ras­pun­da acuzelor care i se aduceau. Replica rarisim si numai in particular. A facut-o, de pilda, in 1972, cand a fost somat sa se