Miliarde si miliarde de euro vor veni de la Uniunea Europeana pentru mediul rural. Fonduri peste fonduri asteapta sa fie accesate de Romania pentru imbunatatirea vietii taranului roman. Sume uriase, nerambursabile, vor curge peste tara, pentru o gramada de proiecte: de la diversificarea activitatilor neagricole (mestesuguri, artizanat, turism rural), la investitii in microintreprinderi de tara (frizerii, croitorii, ateliere de depanare radio-tv, spalatorii auto, magazine), de la drumuri comunale la canalizare sau restaurarea constructiilor cu valoare istorica si culturala. Totul suna bine si frumos, dar de la teorie la practica e o cale extrem de lunga, care, oricit de pompos ar suna toate aceste posibilitati de finantare, pe marea majoritate a taranilor romani ii lasa complet reci.
In primul rind, deoarece pentru accesarea acestor fonduri, e nevoie de proiecte. Iar pina la dezvoltarea nu stiu caror afaceri care sa duca la imbunatatirea vietii taranului roman, acesta are cu totul alte probleme. Nu zic, sint citeva mii de fermieri care vor putea prinde aceste fonduri. Mai sint citeva mii de patroni care vor sti si ei sa atraga o parte din aceste fonduri. Dar degeaba vorbim despre ateliere mestesugaresti, turism rural, frizerii, spalatorii auto si magazine, daca satele romanesti - si in special cele din zona de cimpie, asa cum e cazul celor brailene - arata cam ca acum un secol - ulite ingropate in noroi, iluminat stradal inexistent, fara retele de apa, canalizare, gaze. Marea masa a taranilor nu simt si nu vor simti nimic din integrarea aceasta in Uniunea Europeana sau din fondurile pentru dezvoltare, atita vreme cit wc-ul lor e tot in fundul curtii, apa lor de baut e luata tot din fintinile poluate, caruta e singurul mijloc de transport care face fata noroaielor, iar pe "strada" merg seara tot tinindu-se de gard, din lipsa trotuarelor si a iluminatului pub