Printre cele mai rasunatoare falimente care au zguduit sistemul bancar se numara si cel al Bancii Turco-Romane (BTR), iar lichidarea este departe de a putea fi incheiata. In octombrie 2005, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), lichidatorul BTR, si-a inlocuit reprezentantul, iar mai apoi ii restructureaza postul. In timp ce Fondul isi acuza fostul salariat de "management defectuos", acesta isi sustine nevinovatia cu rapoartele de activitate, aprobate chiar de conducerea FGDB.
Lichidatorul BTR este Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (FGDB). In iunie 2002, Banca Nationala hotaraste, in premiera, sa-l numeasca in functia de administrator special pe Liviu Marica, care ocupa in acel moment functia de director general adjunct la FGDB.
La sfarsitul lunii ianuarie 2007, din totalul activelor bilantiere ale BTR existente la data deschiderii procedurii de faliment, gradul de recuperare/valorificare era de doar 5%. Liviu Marica spune ca in acest moment creditorii BTR mai trebuie sa primeasca aproximativ 953 miliarde de lei. "Explicatia acestei situatii este ca principalul debitor al bancii, Grupul Bayindir din Turcia, are o pondere de 99% din totalul creantelor bancii", a explicat directorul general al Fondului, Alexandru Matei. Potrivit acestuia, la aceeasi data, erau in evidenta 410 dosare judiciare si extrajudiciare de urmarire a debitorilor BTR, dintre care 41 penale. In prezent, doar 60 de dosare se mai afla in derulare. Alexandru Matei spune ca "activitatea Fondului in calitate de lichidator la BTR a decurs anevoios avand in vedere aspectele de natura penala ale diverselor operatiuni desfasurate anterior intrarii in faliment a bancii".
Grupul Bayindir, principalul debitor
In luna martie 2003, lichidatorul a actionat in instanta firmele Bayindir Holding SA (actionar principal al BTR) si Bayindir Insaat Turizm Ti
