Calin Popescu Tariceanu vrea o axa stra­tegica latina in interiorulUE. El mai vrea si sa-i aduca acasa pe soldatii ro­mani din Irak pana la Craciun. Nimic sur­prinzator. De o buna bucata de vreme, premierul sustine orice contrazice op­tiu­nile presedintelui, indiferent daca e vorba de chestiuni de politica interna sau de unele legate de politica externa si de securitate. Asta spune din start ceva nu atat despre razboiul Palatelor, un subiect care domina oricum dezbaterea publica, cat despre seriozitatea si responsabilitatea cu care se face politica in Romania. Atunci cand Traian Basescu a lansat ideea unei axe Bucuresti-Londra-Washington au fost destule reactii critice. Unele retineri erau de forma, pentru ca se pare ca presedintele nu avea acoperire deplina pentru acest gen de anunt din partea celor doua Capitale. Altele erau mai degraba de fond, criticii avan­sand ideea ca o astfel de optiune deschisa putea crea dificultati Bucurestiului in relatiile sale cu guverne ale unor tari dinUniunea Europeana aflate in termeni reci cu americanii, mai ales dupa inter­ven­tia din Irak. Insa indiferent cum ne po­zitionam fata de optiunea strategica enuntata de presedinte, ea avea logica din punctul de vedere al politicii nationale de securitate. E limpede ca o tara ca Ro­ma­nia, plasata intr-o zona sensibila si aflata intr-o relatie nu tocmai cordiala cu Rusia, are toate motivele sa caute sa-si ma­ximizeze garantiile de securitate pro­mo­vand o relatie privilegiata cu singurele tari in masura sa ofere unele cu adevarat solide. Nu e nici un secret pentru nimeni ca o alternativa reala nici nu exista.Uniunea Europeana nu poate oferi nici un fel de scut de securitate statelor membre. Nu are nici forta militara si logistica si, mai ales, nu are nici vointa politica pentru un astfel de rol. Nu e o evaluare singu­la­ra, ci una pe care o exprima public mai toate fostele state comunist