Democratia are aceasta teribila slabiciune de a permite ascensiunea politica si instalarea la putere a unor oameni care ar trebui in mod normal sa se afle la inchisoare. Situatia nu este valabila numai pentru Romania, ci pentru ansamblul tarilor unde democratia functioneaza cat de cat. Organizatia neguvernamentala Transparency International, care publica anual un raport despre coruptia la nivelul guvernelor, a lansat in ultimul timp mai multe semnale de alarma: pretutindeni se intensifica acest sentiment al societatii civile ca oamenii de la conducere nu-si fac datoria.

Cum spunea Churchill, democratia este cel mai rau sistem politic, daca le exludem pe toate celelalte. Ea este singura insa care permite crearea unor mecanisme de contra-putere de natura sa faca viata suportabila. Din pacate, in materie de coruptie, politicienii sunt intotdeauna mai rapizi decat capacitatea societatii civile de a-i sanctiona. Pana cand reuseste societatea civila sa identifice raul, el a si functionat, a si proliferat, s-a si pus la adapost fata de sanctiune. Virusul puterii are ceva malefic in el. S-ar spune ca exercitarea unui mandat electiv este incompatibila cu luciditatea si chiar cu bunul-simt. Cei care sunt in situatia de a guverna se cred brusc de neinlocuit. Iata portretul-robot (incomplet) al omului politic de astazi: inzestrat cu oarecare autoritate naturala; prima sa grija – interesul personal; ultima sa grija – interesul general; singurul scop odata ajuns la putere – sa ramana in continuare la putere; utilizeaza limbajul pentru a manipula si nu pentru a comunica; dialogheaza numai pentru a cantari slabiciunile adversarului; ii dispretuieste profund pe cei care l-au ales sa-i reprezinte; incompetent in toate domeniile, cu exceptia celui de a conduce pe oricine in orice domeniu; are o vizibilitate istorica redusa, limitata la durata sa de viata si eventual a progeni