Nimeni nu le dadea nici o sansa. Toti vedeau in ei carnea de tun aruncata in gura "cainilor" rosii de orgoliul patronului Marian Iancu. Cu toate acestea, peste douazeci de mii de timisoreni au venit pe arena "Dan Paltinisanu" pentru a-i incuraja. Suporterii nu-si faceau iluzii, dar erau dispusi sa-i sustina neconditionat, fiind pregatiti sufleteste chiar pentru reeditarea atmosferei de la acel de neuitat 1-8 cu "Steaua".
Fanii alb-violeti au avut insa parte de o revelatie. Copiii lui Iosif Rotariu, magistral condusi din teren de un capitan adevarat, Dan Alexa, au jucat cu o abnegatie si o daruire cum demult nu s-a vazut la Timisoara. Ei au dominat clar prima parte a jocului, sufocandu-si in unele momente celebrii adversari. Numai lipsa de experienta si inspiratie sau ghinionul au facut ca repriza sa nu se incheie cu junii polisti in avantaj pe tabela. Ar fi meritat cu prisosinta.
N-a fost sa fie, dar au avut puterea de a reveni si a pastra pana la final egalitatea, spre exasperarea sefilor dinamovisti sositi pe Bega in postura de mari favoriti. Ce ramane este pilda acestor copii. Ei au demonstrat ca se poate. Au reinviat acel spirit de sacrificiu apreciat de orice suporter. Ramane de vazut ce au invatat din acest meci titularii si ceilalti componenti ai primei echipe, nume aduse cu surle, trambite si bani grei la Timisoara. Acum avem un termen de comparatie pentru blazarea si apatia cu care ne-au obisnuit "vedetele".
Ultimele etape ne-au demonstrat ca orice meci este la fel de greu, indiferent de numele adversarului, iar lectia predata de Luchin, Latovlevici, Patras, Daminuta sau Torje trebuie pusa in practica chiar la jocul urmator cu Bistrita.
Orice s-ar spune, Iancu a fost inspirat cand a facut aceasta miscare. Chiar daca unele dintre de-claratiile sale din saptamana premergatoare jocului le-au lasat un gust amar multor timisoreni, boss-ul lui
