- Diverse - nr. 45 / 7 Martie, 2007 "Daca societatea omeneasca ar respecta jumatate din regulile de guvernare ale stupului, lumea aceasta ar fi mai mult decat perfecta si divinitatea s-ar cutremura de bucurie, vazand ce fiinte a creat pe minusculul PAMANT" ( I.M.). Din cele mai vechi timpuri, omul, o fiinta superioara, a incercat sa gaseasca in jurul sau prieteni, oameni, animale sau "gaze", pe care sa-i ajute sa supravietuiasca sau de la care sa invete sa traiasca mai bine si cu spor. Intalnirea dintre om si albina trebuie sa fi fost una teribila, aici era curiozitatea, frica si "dulceata" chemarii fagului. La inceput a invins "dulceata" chiar daca intepaturile erau teribile si foamea era cel mai bun "sfetnic". Au crescut impreuna, s-au inmultit, au invatat lucruri nescrise si au ramas impreuna pentru eternitate, caci altfel ar fi pierit pe rand si unii si altele, adica oamenii si albinele, caci, la fiecare cotitura, si pe unii si pe altele ii asteapta clipe de bucurie sau de deznadejde. Asa e lumea vie! Oamenii au invatat de la aceste gaze ca numai uniti sunt puternici. Au invatat sau nu ca "regina" nu scoate sabia impotriva supusilor, ci numai impotriva unei egale, adica tot regina. Dumneata, cetatean european si roman, apropie-te cu dragoste de albina, vorbeste-i, ajut-o, si ea te va rasplati cu miere, polen, ceara, pastura, laptisor de matca, propolis si cu nenumaratele produse colaterale. Nu-ti trebuie manusi, nu-ti trebuie ochelari, trebuie sa-ti deschizi ochii sufletului si sa crezi ca aceste "fiinte divine" sunt in masura sa-ti daruiasca mai mult decat poti sa speri sau sa ceri. E necesar sa fii bland, sa mergi in pas cu lumea lor si sa nu le ranesti, atat le e de ajuns ca sa creada in prietenia ta. Daca vezi un stupar fara masca si fara manusi, intreaba-l de ce nu il inteapa albinele, de ce "matca" nu-si inteapa supusii, de ce lumea plantelor cu polen nu a