Urmasii doctorului Constantin Angelescu (prezent in majoritatea guvernelor interbelice si primul ambasador al Romåniei in Statele Unite) se lupta de ani buni pentru a revendica Hotelul Lido din ghearele fratilor Paunescu. Un eventual proces deschis la CEDO ar obliga statul roman sa plateasca urmasilor lui Angelescu vreo 50 de milioane de euro.
De ce nu reusesc ei sa-si recapete un bun propriu? Pentru ca o sentinta judecatoreasca a fost ignorata de o judecatoare. Astfel, in 1996, instanta recunostea printr-o hotarire irevocabila nevaliditatea titlului in baza caruia statul a preluat Hotelul Lido. Aceasta sentinta a fost ignorata total, mai ales dupa ce judecatoarea Valentina Tatulescu si-a bagat coada si si-a tras dosarul spre judecare.
Specializata in retrocedari nereusite, Tatulescu a avut chiar un dosar penal in acest sens, care s-a solutionat cu NUP dupa ce Cristian Panait, procurorul care instrumenta cazul, „s-a sinucis“. In cazul Angelescu, ea a respins actiunea de revendicare pe motiv ca mostenitorii nu si-au cerut tot terenul care li se cuvenea!
Privatizarea Lido s-a facut printr-un fals grosolan al Agentiei Nationale pentru Privatizare (ANP), care a facut asa bine ca Lido SA sa incapa pe miinile fratilor Paunescu. La momentul respectiv, statul era unic actionar, reprezentat fiind de ANP. In ’93, ANP hotaraste transmiterea a 30% din actiuni catre FPP si 70% catre FPS.
La nici juma’ de an, tot ANP decide instrainarea patrimoniului Lido SA catre Star Lido SA, societate controlata de fratii Paunescu, desi ANP nu mai avea nici un fel de autoritate aici. Acest lucru s-a facut fara aprobarea FPP si FPS, care au refuzat sa semneze. Din acel moment, fratii Paunescu au jonglat cu patrimoniul Lido, pasindu-l de la o societate la alta, fara a-l lasa din mina.
Star Lido a fost absorbita de TAC - Turism, Agrement,
