Copila era imbracata cu o haina groasa, de un rosu aprins, din manecile careia, doar pe jumatate, ii ieseau manutele firave. Inca invata sa vorbeasca, dar stia sa rada tare, cu gura pana la urechi. Intr-o zi, a racit. A facut febra mare si mama ei a dus-o imediat la spital.
Dupa ce i s-au luat probe de sange, medicii au aflat ca micuta are o boala grava, incurabila inca. Stiau ca atunci cand se taie si ii curge sange nu trebuia sa se apropie de nimeni.
De atunci a inceput calvarul: internari prin spitale, tratamente. Cand mama a aflat ca fetita ei este atat de bolnava, i s-a rupt sufletul in ea, asa cum ai despica un fruct in mai multe bucati.
Diagnosticul crud le-a transformat radical vietile, micutei si ei. Nimic nu a mai fost ca inainte. S-a simtit golita de sentimente, intunecata de durerea sfasietoare. Nu plangea ca sa nu o vada suferind si sa o sperie, insa, uneori, i se mai prelingea cate o lacrima. Nu putea altfel, pentru ca suferinta era prea mare.
Si de fiecare data cand acest lucru se intampla, puiul de om i-o stergea cu manutele mici, o pupa, si parca viata incepea sa capete un alt sens. Fiind bolnavioara a trebuit sa indure multe necazuri. Durerile se inteteau pana cand, puiul de om, a cazut la pat.
Mai tarziu, dupa chinuri cumplite, „macinata” de nemilosul virus HIV, s-a stramutat in ceruri.
In cautarea unor prieteni
"As vrea sa-mi gasesc un prieten care are HIV. Asa cum am si eu. Sa povestim si sa ne plimbam impreuna”. Aceste vorbe aparent infioratoare sunt spuse de o tanara din judetul Hunedoara, purtatoare a virusului ucigas, HIV.
Ei, am sa-i spun Florina (numele pe care le folosesc in acest material fiind fictive). A implinit 17 ani si este o tanara inteligenta, frumoa
