De mai multi ani in Romania se vorbeste despre reculul ireversibil al mestesugurilor traditionale care au ajuns pe cale de disparitie.
Din nefericire, nici industria turistica mioritica nu sprijina acest sector al mestesugurilor si artizanatului care in orice strategie de marketing ar trebui sa ocupe un loc central alaturi de obiectivele istorice, institutiile muzeale, unitatile de agrement, industria spectacolelor si toate celelalte „ingrediente” fara de care atractivitatea turistica a unei zone nu poate fi conceputa.
Spre deosebire de operatorii din turism care au renuntat complet dupa 1990 la colaborarea cu mestesugarii si artizanii romani, Agentia Nationala pentru IMM-uri si Cooperatie a lansat pentru perioada 2006-2009 un program de finantare nerambursabila destinat sustinerii mestesugurilor si artizanatului.
In perioada de glorie a turismului mioritic - plasata in anii ’70 - fiecare hotel de pe litoral sau din restul tarii avea langa receptie un mic magazin cu obiecte de artizanat care se vindeau foarte bine in randul turistilor straini si nu numai.
Era vorba despre costume populare, ii, linguri de lemn cu crestaturi traditionale romanesti, articole de olarit, dar si de vestita tuica romaneasca cu para crescuta in interiorul sticlei care provoca o atractie deosebita in randul turistilor in primul rand din cauza incercarii privitorului de gasi o explicatie asupra modalitatii prin care s-a reusit introducerea unui fruct atat de mare intr-un recipient cu gura atat de stramta.
Toate aceste suveniruri, desi banale pentru romani aveau un rol important in atragerea turistilor occidentali in Romania, pentru ca ele erau o forma concreta de publicitate a turismului autohton pe care o faceau involuntar cetatenii straini care plecau din tara la sfarsitul vac
