- Diverse - nr. 46 / 8 Martie, 2007 Femeia, adevarata si eterna poveste, care, de-a lungul veacurilor, a fost cantata de toti barzii si imortalizata de scriitori, pictori, sculptori, muzicieni si regizori. Femeia _ izvorul vietii si al perpetuarii speciei, o gasim de-a lungul epocilor istorice ca factorul esential in toate societatile date. Matriarhatul in epoca primitiva, a fost perioada in care apartenenta la ginta se stabilea pe linia descendentei materne (a femeii). Atat marea civilizatie sumeriana, cat si cea egipteana au avut o conceptie atat de sanatoasa si moderna despre familie si femeie, incat nici azi nu se ajunge la acel nivel. In Egiptul antic, femeia avea o pozitie privilegiata, i se respecta dreptul de proprietate si zestre; ea era numita stapana casei, iar vaduva ramanea de drept capul familiei. In unele texte specifice, precum dreptul penal egiptean, se mentiona expres egalitatea absoluta a barbatului cu femeia in fata legii; un caz specific in aceste texte era acela ca femeia apare solidara cu barbatul, cand acesta comite o infractiune. In civilizatia ebraica, femeia are curajul sa patrunda in tainele marelui Creator prin nerespectarea poruncii de a nu gusta din pomul oprit, pomul cunoasterii (vezi mitul genezei Adam si Eva). In lumea folclorica, femeia apare in lumina unor contraste vii, nascuta din cele doua extremitati in care ea e situata, cand alintata in leaganul parfumat al ditirambilor poetice (laude excesive, emfatice), cand invaluita de prozaice diatribe (critica virulenta si rautacioasa). In marile legende si mituri ale lumii, Mama Geea a nascut Cerul albastru de necuprins, Pamantul, Muntii si Marea, Lumina si Noaptea. A mai nascut sase fii si tot atatea fiice, toti zei si titani, dar pe care a trebuit sa ii ascunda in pantecele ei, "pamantul", de teama lui Uranus, tatal copiilor, care voia sa ii omoare. Cele mai frumoase si plauzibile c