Un elefant din gips, un peste din plastic auriu, o floare presata, o sticla in forma de inima din care mai razbat si azi urme vagi de miros de lacramioare, o iconita din tabla, innegrita de vreme, un sirag de margele din boabe de fasole lacuite, imagini ingalbenite, cu o fetita cu pampoane imense, o fetisoara vesela incadrata de manunchiuri de ghiocei sau zambile. Multe desene si snururi impletite. Lucruri inutile, ieftine. Nimicuri. Si totusi, pentru mine ele reprezinta o imensa avere, fiecare din ele avind o valoare inestimabila. Sint lucruri pe care acum mai bine de 30 de ani le ofeream mamei de 8 Martie. Nu mai pot face legatura intre cadou si anul in care i l-am oferit, a trecut prea mult timp, dar imi amintesc cu sfintenie povestea fiecaruia. Imi amintesc de pestisorul auriu care indeplinea o singura dorinta. Ei, bine, atunci, dorinta mamei mele a fost sa aiba macar pentru o zi un copil cuminte. Iar magia a functionat. In acel an, de 8 Martie, nu am spart nici o fereastra, nu m-am certat cu nici un coleg, nu mi-am mai rupt treningul la joaca; am fost un copil exemplu. Si floarea aceea galbena, despre care atunci nici macar nu stiam ca se numeste frezie. Imi aduc perfect aminte cum am stat ore intregi la o coada imensa sa o cumpar. Era o zi ploioasa si rece, iar eu eram infierbintata toata de teama ca pina ajung in fata minunile acelea or sa dispara. Ii uram pe toti cei care cumparau mai mult de un fir. Atunci, pentru prima data in viata, mama mea a vazut o frezie si a fost cea mai frumoasa floare pe care a primit-o vreodata. Imi aduc aminte si de iconita. O cumparasem inca din vara, cind fusesem la statiune la Sovata, tatal meu a tinut-o ascunsa in fisetul de la servicu mai mult de o jumatate de an. Nu ma intrebati de cite ori am fost tentata sa divulg secretul si sa ii ofer cadoul mai devreme; cit m-am sfatuit cu fratii mei daca sa i-l dam de Mos Gerila. Argum