Lucru curios, intr-o tara in care Dochia (perechea mitologica a lui Traian, imparatul romanilor), Ana lui Manole (din balada), mama lui Stefan cel Mare, Doamna Stanca (sotia lui Mihai Viteazul), Ana Ipatescu (eroina a revolutiei de la 1848) sau regina Maria (sotia regelui Ferdinand) sunt personaje legendare, totusi, politica nu pare sa faca menaj bun cu feminitatea. E mai usor sa accepti ca Ecaterina Teodoroiu a putut muri eroic pentru tara in primul razboi mondial decât ca o alta Ecaterina (sau Maria, sau Ana, sau oricum ar chema-o) ar putea face cariera intr-un partid sau in Parlament. Sa fie oare un zat de misoginism pe care electoratul nostru nu-l recunoaste, dar il manifesta? Sa fie doar reminiscenta unei societati care pâna nu de mult era una patriarhala, deplin ancorata in traditia ce cerea ca, pe ulita, barbatul sa mearga cu un pas in fata femeii? Fapt este ca, indiferent de motive, România nu este un bun decor pentru femeile ce vor sa faca o cariera politica (e drept, nici barbatii nu fac toti politica de calibru, dar asta pare a fi iertat mai usor). De unde aceasta retinere a românului mediu de a investi o incredere politica egala intr-o femeie si intr-un barbat? Poate ca e din cauza multelor exemple ce par mai curând a spune nu numai ca politica strica femeia, ci si reciproca: Elena Lupescu (favorita oficiala a regelui Carol al II-lea), Ana Pauker, Elena Ceausescu s.a. au fost banuite ca au fost, fiecare in parte, piaza rea a barbatilor de lânga ele. Priviti cu atentie presa de azi si veti vedea acelasi cliseu in judecarea (mai curând ironica decât dura) a „blondei de la Cotroceni“, a altei doamne trimise „pe centura politicii“ s.a.m.d. Ei bine, Mona Musca era exceptia de la regula. D-na Musca reprezenta, cred, singurul caz concret si cert de cariera politica a unei românce. Sigur, am mai avut doamne ajunse ministru; desigur, mai sunt femei in Parlament sa